Sursele de apa

Sursele si situatia asigurarii necesarului de apa

De unde ne procuram apa ?

 

Toate formele de viaţă au nevoie de apă. După cum am arătat anterior, nevoile biologice ale omului sunt modeste, de numai câţiva litri pe zi. Totuşi, omul modern consumă mult mai mult. Până nu de mult însă omul a privit numai la necesităţile sale de apă, mereu crescânde, pentru satisfacerea cărora a apelat treptat la noi surse. Ţări precum Ciprul, Danemarca, Slovenia, Elveţia îşi asigură 80-100% din necesar din ape subterane; Spania, Belgia, Finlanda, Olanda îşi asigură peste 90% din ape de suprafaţă, Malta apelează şi la ape meteorice, ţările arabe se bazează mult (uneori exclusiv) pe desalinizarea apei marine şi experimentează exploatarea gheţarilor, ploile artificiale etc.

 

Acumulările artificiale şi sistemele de irigaţii, aducţiunile interbazinale şi regularizarea cursurilor de apă, exploatarea masivă a pânzelor freatice şi a apelor de adâncime şi mai ales poluarea tuturor surselor de apă pun probleme serioase din punct de vedere ecologic, ameninţând dezvoltarea durabilă în general şi adesea deja şi direct sănătatea colectivităţilor umane actuale.

 

Pe plan mondial, consumul de apă şi domeniile de consum variază mult. Pe ansamblu este în creştere, dar ţările dezvoltate, după ce au atins un vârf de consum la mijlocul anilor 70, au luat măsuri de economie şi au reuşit chiar o reducere treptată a consumului de apă. Astfel în 1980 consumul de apă pe cap de locuitor a fost de 1980 m3 în SUA, 1172 în Canada, 962 în Egipt, 946 în Finlanda, 836 în Belgia, 460 în China, 423 în Polonia, doar 60 în Malta….. În 1990, consumul de apă pentru industrie a atins 250 milioane tone pentru fier şi oţel, 30 milioane tone pentru industria aluminiului, 21 milioane tone pentru industria îngrăşămintelor chimice, 14 milioane tone pentru industria alimentară, 47 milioane tone pentru industria celulozei şi hârtiei, 50 milioane tone pentru industria textilă, 9 milioane tone pentru industria cauciucului, 75 milioane tone pentru industria rafinări petrolului, 15 milioane tone în alte industrii…. În total peste 500.000.000 tone de apă!

 

Asigurarea corespunzătoare a populaţiei cu apă este o problemă peste tot, deşi este în principiu declarată prioritară faţă de satisfacerea altor nevoi de apă (industrie, agricultură etc.). Ca domeniu de utilizare, destinaţia este şi ea foarte diferită în funcţie de mulţi factori. Astfel, pentru ţări precum Olanda, Belgia, Austria sau Franţa, principala utilizare ex situ este ca apă de răcire; pentru Norvegia şi Suedia sunt alte utilizări industriale, pentru Grecia, Italia, Portugalia, Turcia principala utilizare este cea pentru irigaţii…..SUA, care are cel mai mare consum pe cap de locuitor, avea în 1985 ca principale utilizări ex situ sectorul energetic (la termocentrale) – peste 50% din total, urmată de irigaţii (30%) …. Din total, 81,7% din apă era dulce şi 18,3% era apă de mare. Apa dulce era ca origine 78,3% apă de suprafaţă şi 21,7% apă subterană. Apa potabilă utilizată a fost însă 56% din surse subterane, cu mari variaţii, de la sub 25% în Colorado la peste 90% în Florida, Idaho, Nebraska şi New Mexico.

 

Consumul de apă a crescut continuu pe plan mondial, crescâbd de trei ori faţă de 1950, iar pierderile definitive din apele de suprafaţă sau subterane au crescut de peste şapte ori în ultimul secol.

 

În Europa, utilizarea apei pe categorii de folosinţă este foarte diferită de la o ţară la alta. Astfel, în Germania, Belgia, Finlanda, Lituania, peste 80 % din apa captată este folosită în industrie. În Grecia, Italia, Danemarca, Spania, industria consumă sub 30 %. În Luxembourg, Anglia şi Malta, nevoilor publice li se alocă peste 50 %, iar agricultura este principalul utilizator în toate ţările din sudul Europei .

 

În România, utilizarea apei este foarte diversă, existând o serie de particularităţi. Preţul este încă foarte redus şi consumul cu randament scăzut, putându-se frecvent vorbi de risipă. Situaţia s-a modificat mult în ultimii ani. A scăzut consumul în industrie şi în zootehnie, prin reducerea activităţii espectivelor sectoare. Pentru irigaţii, în 1988, în 90 % din sisteme, apa nu corespundea normelor legale (STAS 9450 / 88). Actualmente, utilizarea apei pentru irigaţii s-a redus foarte mult, iar în privinţa calităţii ei nu mai există date. Pentru îmbăiere, nici o zonă amenajată naturală nu îndeplinea normele de calitate în vigoare ( STAS 12585 / 87, iar din iunie 2002 Normele de Calitate aprobate prin HG 459 / 2002), nefiind prin urmare niciuna autorizată sanitar. Legat de acoperirea nevoilor de apă ale populaţiei, a crescut procentul de alimentare în sistem centralizat, actualmente peste 60 % din populaţie (90% din populaţia urbană şi 15 % din cea rurală) are asigurată aprovizionarea cu apă potabilă în sistem centralizat. Sursa predominantă o reprezintă apele de suprafaţă. Consumul menajer mediu în 1995 de exemplu a fost de 264 l / om / zi, valoare puternic supraestimată din cauza marilor pierderi din reţele. Ca sisteme de alimentare individuală, sunt în evidenţă aproape un milion de fântâni. Problemele sunt numeroase şi grave: Nu toate sursele de suprafaţă sunt protejate sanitar, multe reţele funcţionează cu intermitenţe peste limitele admise, iar o mare parte din instalaţiile de tratare au eficienţă sub 90 %.